Tânăra scriitoare Augustina Șiman a prezentat publicului pasionat de lectură un nou mărgăritar, cartea intitulată „Cămașa lui” – un ghid despre El, Ea și Noi.
Despre cum a inițiat această pasiune a ei, scrisul și de când se trag rădăcinile sale de tânără creatoare, Augustina a spus: „Scriu de mic copil… De fapt, prima poezie am scris-o la 7 ani – o dedicație bunicii, din câte îmi amintesc acum. Erau rime simpliste, despre care nu știam atunci că se numesc „rime” și era o singură strofă, dar, pe parcursul anilor, acel mic catren a evoluat în proză complexă pe care încerc să o fac astăzi.
Până la 19 ani făceam doar poezie și lucrul acesta se resimte în proza mea, fiindcă ceea ce mă definește și mă distinge în calitate de scriitor, conform opiniei criticilor, este „proza poetică”: labirinturi de fraze zidite cu metafore, epitete, inversiuni. Am preluat tehnici specifice poeziei în proză și mi-a reușit să creez o proză distinctă, prin care aș fi ușor de recunoscut în calitate de scriitoare.
La 7 ani a fost catrenul, la 19 ani a fost prima carte de solilocvii – „Încercări de a Trăi sau Prin Prisma Ochilor Albaștri”, la 22 a fost prima carte audio din Republica Moldova – „Parfumul ”, la fel, la 22 a fost videoclipul literar unic în istoria literaturii românești – „Parfumul”, iar la 23 de ani e „Cămașa lui”.”
De ce scrie Augustina Șiman? Ea scrie, deoarece: „Pentru mine, să scriu este la fel de vital precum aș respira. Este modalitatea mea absolut firească de a exista pe pământ, dar, mai presus de atât, de a înțelege viața și de a o iubi (așa cum se întâmplă uneori să fie).”
„Cred că partea cea mai fascinantă în a avea o carte este lansarea acesteia! Mă pasionează tot ceea ce ține de organizare: lista invitaților, alegerea localului, programul, posibilitatea de a crea o simbioză a diverselor forme ale artei, etc.
Am experiența a trei lansări de carte, iar acum sunt în plină organizare a lansării și pentru cartea „Cămașa lui ” – un proces nu mai puțin creativ decât scrierea unei cărți. Deși este abia luna februarie, iar lansarea este preconizată pentru data de 3 aprilie, deja mi-am format o viziune (cu fiecare zi tot mai palpabilă) a acelei seri. Astfel, lansarea de carte va avea loc la Muzeul Național de Artă al Moldovei. Îmi amintesc și acum momentul când am vizitat pentru prima oară muzeul și mi-am promis că o să fac o lansare de carte acolo.
Seara de 3 aprilie va fi un „conglomerat al frumosului”: expoziție de sculpturi, muzică instrumentală live și o lansare de carte… și nu îmi dau deloc cruțare, indiferent de cât de obosită aș fi, în materializarea acestui vis. După fiecare lansare de carte pe care am avut-o, seara nu mai puteam adormi de fericire și de zâmbet”, a relatat Augustina despre lansarea cărții ce urmează a fi.”
Potrivit spuselor sale: „Titlul „Cămașa lui” este o invitație către ce poate deveni o femeie pe sub cămașa bărbatului potrivit sau nepotrivit pe care îl iubește, despre cum „Cămașa lui” poate schimba destinul ei, răsturna tot crezul ei de viață și despre cum o poate reinventa.
Titlul sugerează voluptate și senzualitate (nu neg acest fapt), poate că denotă o ușoară alură de confesiune, dar, mai presus de atât, oferă un fragment de intuiție cititorului, că este vorba despre „El” sau „Ei”, despre bărbați altfel spus – și nu este o prezumție greșită.
E o simbioză în același timp: bucata aceea de material care îl reprezintă și pielea ta absolut dezgolită pe sub ea, sufletul tău care e protejat de ea: „Pe sub cămașa lui pielea mea îi strigă numele, și tot ce e mai bun în mine crește doar pe sub cămașa lui: speranța, grija, iubirea, dăruirea de sine, fiindcă doar sub ea sufletul meu se simte în siguranță”. Nașterea ta și (Re)nașterea pe sub… „Cămașa lui”.”
Despre ce subiecte abordează în scrierea sa, tânăra a zis: „Per general, cartea este despre comuniunea bărbat – femeie și despre modalitatea de evoluție a acestei comuniuni. Până și toate textele din carte sunt aranjate conform acestei cronologii. Despre speranță, despre încredere și neîncredere, despre salvare și trădare, despre totul ce naște acest nucleu numit „Noi”.
Nu o să greșesc, afirmând că în carte este abordată și tematica dragostei, dar este analitic o dragoste multidimensională, care ajută la înțelegerea în detaliu a comuniunii despre care am vorbit anterior. Cartea abordează cele 4 dimensiuni ale iubirii care pot exista toate la etape diferite în cadrul aceluiași cuplu: eros (iubirea pasională), philia (un sentiment bazat pe intimitatea lăuntrică a celor ce se iubesc, o legătură puternică, o iubire liniștită), storge (o formă care ține cont cel mai puțin de acele caracteristici care fac pe cineva demn de iubire și, așadar, cel care iubește este capabil să treacă peste orice, determinând o iertare necondiționată) și agape (înseamnă abandon și negare de sine în favoarea și de dragul celui iubit, este o dragoste sacrificială, absolută).
Lucrurile acestea pot fi sesizate doar dacă ne propunem o analiză literară. De altfel, cartea, într-un final, prin textul său de încheiere, îndeamnă la a rămâne întregită chiar și când nu mai ai „Cămașa lui” pe tine, fiindcă uneori, abia la finele unei comuniuni, realizezi cât de mult nu ți se potrivea.”
Cu siguranță, viața, pentru un scriitor, reprezintă un izvor nesecat de idei, trăiri, care se pot regăsi, ulterior, printre rândurile scrise cu firul anilor ce trec. Despre care ar fi amprenta experienței sale personale asupra cărții „Cămașa lui”, Augustina a afirmat: „Pot să spun că experiența mea personală și-a adus contribuția în scrierea cărții, dar nu într-un mod absolut. Cartea a fost scrisă datorită faptului că într-adevăr M-am Ascultat, dar, în același timp, Am Ascultat. Adesea trec mult prin mine dezamăgiri și povești străine, iar toată revolta se încheagă în cuvinte și se materializează în texte. De aceea, cartea „Cămașa lui” depășește cu mult dimensiunea propriului adevăr și a propriei experiențe a unei comuniuni, obținând un caracter mult mai amplu.”
Augustina a spus că are diverse surse de inspirație: „Pot să mă inspir într-un local, când, fie sunt acompaniată de un bărbat al cărui zâmbet îmi dă sentimentul de revelație a frumosului, fie când servim cu fetele un pahar de vin, confesându-ne diverse experiențe de viață.
Mă inspiră foarte mult șoseaua lungă pe timp de zi. Conduc mașina și, de fiecare dată când simt nevoia să fug de oraș, de griji, de agenda mea arhiplină, când simt că aș avea ce spune, dar nu găsesc cuvinte – evadez la volanul mașinii mele. Există un loc de suflet unde obișnuiesc adesea să mă întorc, se află la 15 km de Chișinău și tot ce am scris mai bun – am conștientizat acolo.
Un exemplu în acest sens poate fi și citatul fundamental al cărții „Cămașa lui”: „Am să te iubesc, iar după – o să împart fiecare milimetru al pielii tale în cuvinte, și nu o să mai înțelegi: ai fost tu care m-ai făcut poet sau poezia care te-a zămislit pe tine.”
Despre viitorul literar în Republica Moldova, tânăra s-a expus: „Cred că este unul foarte promițător! Când am debutat în literatură nu existau multe voci feminine care să își dorească un loc în acest domeniu, pe când acum, am descoperit mai multe scriitoare cu voci sonore, puternice, care chiar cred că pot influența modalitatea unei femei de a se percepe, care sunt capabile să schimbe viziuni.
Literatura din Republica Moldova a avut o perioadă de colaps, de degradare – în propria-mi viziune, cu poezii/proză aproape grotescă, pornografică, distructivă chiar, iar femeile care pășesc acum în literatură oferă și o eleganță feminină în creația lor, reprezentând o gură proaspătă de aer pentru literatura autohtonă.”
În urma lecturării acestei cărți, potrivit intenției autoarei, cititorul va desprinde gândurile și concluziile care ar fi utile, pentru a acționa în acea comuniune dintre El și Ea: „Aș vrea mult ca cititorul, în special cititoarea mea, să înțeleagă faptul că merită să lupți pentru o comuniune, că de fapt „Noi” este o continuă luptă pentru noi, dar, în același timp, să nu se piardă prea mult în El pentru El, fiindcă, până la urmă, bărbatul perfect pentru tine este cel care își dorește să fie al tău, nu cel care trebuie convins de acest fapt… Dar mai presus de atât, chiar dacă drumurile vieții vă despart definitiv, să nu îi arunci cămașa pe foc de ură, ci să o privești cu apreciere, fiindcă pe sub ea ai crescut în ceea ce ești tu astăzi, pe sub ea ai învățat totul în ce crezi tu astăzi… și poate că pe sub ea ți-ai crescut aripile care într-o zi o să te înalțe sus de tot. În același timp, să nu se întoarcă niciodată în cămașa care miroase a parfum străin (de pe pânză o să-l speli, o să îl scoți, dar din cap, niciodată).
Și dat fiind faptul că noua mea carte poate fi citită și de către bărbați, mesajul pe care l-ar transmite ea acestora față de femei s-ar comprima în citatul nr.17: „Să îmi iei visele… doar dacă le-am abandonat, ca să mi le aduci înapoi.”
Tânăra scriitoare Augustina Șiman are așteptări frumoase de la marele eveniment ce urmează în această primăvară: „Să ajung cu Doamne-ajută în ziua de 3 aprilie și să celebrez cu mare fast lansarea de carte și (acum dacă e să vă mărturisesc un secret) să încep cât mai curând lucrul la cel de-al doilea videoclip literar!”
