Cinematografia autohtonă ia amploare. Un tânăr regizor, Radu Zaporojan, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea de Teatru, Film şi Dans, Catedra Multimedia, Specialitatea: Regie Film şi TV ne-a relatat cum e să faci o lucrare de licență, despre ce este scurtmetrajul său „Menajerul” și care ar fi viitorul cinematografiei în Moldova.
Radu Zaporojan a participat în acest an la Festivalul Filmelor de Debut, prezentând producția sa „Menajerul” și obținând Premiul DEBUT Pentru Scenariu. Despre subiectul creației sale, dar și originea ideii care stă la bază, Radu ne-a relatat: „Protagonistul scurtmetrajului „Menajerul” este un tânăr care lucrează la un hotel, face curat, din nevoia de a câștiga bani. În același timp, este pasionat de muzica rap și hip-hop. Într-o zi, inițiază o conversație cu o pereche care s-a cazat în acel hotel, aflându-i istoria. Așa începe să alcătuiască cântece despre viața celor doi. Pe parcurs, descoperă adevăratul motiv pentru care au venit.
Ideea a apărut datorită jobului meu din vara trecută în SUA, unde lucram, de asemenea, la un hotel și făceam curățenie. M-a intrigat acea atmosferă și mulțimea lucrurilor care se pot desfășura dincolo de ușile camerelor. Când am revenit, am scris scenariul. Primele variante le-am modificat de sine stătător, apoi profesorii de la facultate mi-au sugerat câteva schimbări spre bine, cum ar fi pasiunea tânărului pentru muzica rap.”
Ne putem imagina cât de tensionată este atmosfera pe platoul de filmare și cât de organizat trebuie să fie un regizor pentru a pune la punct cu strictețe toate detaliile. Acest lucru l-a confirmat și Radu Zaporojan, despicând amintiri din experiența sa proprie: „Întreg procesul este dificil. În pre-producție ai probleme cu scenariul – poți să te blochezi, să îl lași la o parte pentru câtva timp și apoi să reîncepi cu forțe noi. Ceea ce urmează e formarea unei echipe. Trebuie să alegi actorii, să găsești locațiile.
În timpul filmărilor, pentru un regizor este important să țină lucrurile sub control. Regizorul care strigă la toți e un stereotip, trebuie să te înțelegi bine cu fiecare membru al echipei și atunci nu va fi haos.”
Un rol nu mai puțin important îl dețin persoanele care colaborează cu regizorul, fiind necesar profesionalismul și prezența talentului: „Echipa mea a fost alcătuită din colegii mei de la academie, pentru că știam că lucrează bine și ne vom înțelege.”
„Factorul principal care ne-a asigurat succes a fost colegialitatea noastră și profesionalismul lor. Actorii au fost, de asemenea, selectați din rândul studenților, fără vreun casting. Pe majoritatea dintre ei i-am urmărit în cadrul examenelor, am discutat cu ei și i-am selectat în dependență de personajele care se cereau. Rolul protagonistului a fost interpretat de Sergiu Sili, un coleg de-al meu de grupă. Mi s-a părut perfect pentru acest rol, deoarece nu este un actor și, deseori, este mai ușor de lucrat cu amatorii, deoarece sunt mai relaxați și nu au tendința să exagereze totul, făcând din film teatru. În film trebuie să fii natural, iar actorii de teatru exagerează mult. În plus, Sergiu chiar cântă muzică rap.”
„Filmările au durat circa o săptămână: patru zile le-am petrecut filmând în hotel, două în apartament și câteva filmări și înscrieri de sunet adiționale. Pentru tot acest proces ne-am pregătit două luni. În pre-producție se pune la punct decorul, locația și vestimentația (chiar dacă uniforma protagonistului a fost găsită cu câteva zile înainte). Am căutat mult și hotelul potrivit, pentru că aveam nevoie de coridoare lungi. Sunt multe detalii mărunte care se înscriu în tabel pentru a nu fi omise, de care se ocupă producătorul și scenograful.”
Despre bugetul necesar filmărilor, Radu Zaporojan a mărturisit: „Am cheltuit 2.000 de lei, având unele scutiri, deoarece am fost ajutați de prieteni care ne-au oferit câteva lucruri de care aveam nevoie. În cazul în care era necesar să achitam pentru tot, ajungeam la un buget de 8 – 10 mii de lei, pentru filmarea unui scurtmetraj de 38 de minute. Totuși, îmi doresc să îl mai scurtez, pentru că majoritatea festivalurilor cer filme cu o durată mai mică.”
În pofida faptului că cinematografia autohtonă este un domeniu care încă urmează a fi descoperit, avem persoane talentate cu care ne putem mândri: „Regizorii recunoscuți de la noi sunt din generația mai vârstnică, din care fac parte și profesorii de la academie. Consider că sunt niște profesioniști și își știu bine rolul, dar și generația tânăra de absolvenți înaintează, mai ales acum, când tot mai multe filme autohtone sunt premiate peste hotare. Cred că Moldova ar avea un viitor în cinematografie, pentru că țara noastră este încă un teren neexplorat.”.
„Printre regizorii mei preferați de la noi este Igor Cobileanski. Îl respect mult pentru că i-a reușit să facă un film – „La limita de jos a cerului”, ce a ajuns recunoscut și apreciat peste hotarele Moldovei. La fel și Anatol Durbală, cu filmul „O lume minunată”, a dat dovadă de profesionalism. Îi apreciez mult și pe profesorii mei, ce au merite deosebite în domeniul în care activează.”
„Printre regizorii mei preferați de peste hotare, este americanul Christopher Nolan – face filme de genul „Inception”, „Memento”, „Dark night”. Apreciez stilul său de construire a subiectului. Dintre cei europeni – Michael Haneke. Dânsul are un stil aparte și se evidențiază prin originalitatea lui, iar în anii 90 s-a dezis de regulile cinematografice, filmând fără a se conduce după cum trebuie să fie, ieșind din tipare.”
„Stilul meu este în căutare. El se formează o dată cu experiența acumulată, deoarece, să faci film, înveți toată viața. Îmi place punctualitatea și imaginea filmelor americane, dar atmosfera și mesajele celor din Europa și Asia. M-aș axa pe drama cu elemente comice.”
Cu referire la tendințele actuale în materie de film, Radu ne-a spus: „La nivel internațional, publicul preferă filmele cu mesaj profund, dar și cu o doză de action. Europenii iubesc istorii din viață, iar la americani e bătut în cuie: acțiune și atât!”
„Pentru a face film este nevoie de dorință și entuziasm”, susține Radu. „Celor care vor sa meargă la academie sau o fac deja, le-aș spune că nu trebuie să se lase învinși, să scrie cât mai mult și că, în mare parte, va fi necesar sa facă totul de sine stătător, deoarece academia nu oferă atât de mult ajutor. În prezent, datorită faptului că suntem mai aproape de UE, tinerii pot beneficia de anumite fonduri și cei care au o producție bună, pot aplica și primi un sprijin financiar.”
Tinerilor care își doresc să înceapă o carieră în cinematografie, Radu le-a sugerat: „E necesar să înceapă cu ceea ce au de spus, cu ceea ce le este mai aproape și știu bine, deoarece în așa mod rezultatul este mai bun. O importanță mare o are și experiența acumulată. Subiectul ar trebui să fie apropiat de realiate, căci, pentru a face un scurtmetraj, cel mai bine e să începi cu lucruri simple.
Un sfat și un îndemn tinerilor care fac sau doresc să facă film, ar fi să aibă curaj și să insiste. Chiar dacă va fi greu – să ia camera în mâini și să filmeze ceea ce văd, să citească mult, să privească filme și să se dezvolte multilateral, deoarece trebuie să știi de toate pentru a face film și, astfel, îți vei găsi repere și inspirație.”
Și dacă „Menajerul” a fost pista de decolare în lumea vastă a cinematografiei, Radu Zaporojan are aspirații mari și tinde spre succes: „Pe viitor, nu voi lăsa filmul. Voi continua să scriu și aș face încă un scurtmetraj. De asemenea, mi-aș dori să promovez filmul autohton și, cu sprijinul Uniunii Cineaștilor din Moldova, să contribui la organizarea unui Festival de Film mai masiv.”
Iată și un video care redă atmosfera ce domina pe platoul de filmare și cum a decurs procesul:
