Ruxanda Renița studentă în SUA: E important să fii înconjurat de oameni care să îți dea aripi

Ruxanda a absolvit Universitatea Oxford Brookes în Management în Arta în 2013. Tot atunci a câștigat o bursă de pace în SUA în cadrul Georgia Rotary Student Program și în prezent face stagiul la noul muzeu din Atlanta – Center for Civil and Human Rights. În 2013, a reușit să organizeze și să cureze Planetary Man (Omul Planetar) – expoziția de artă contemporană din Cuba și Moldova în Budapesta, Ungaria. Este o tânără căreia îi place să creeze punți interculturale, să fie înconjurată de oameni interesanți din diverse industrii, să meargă prin ploaie fără umbrelă și să despice firul în patru la o ceașcă de cafea. Se caracterizează ca o tânără pasionată de arta contemporană, high-tech, știința viitorului.

De ce ai ales să-ți continui studiile în afara țării?

Am fost mereu o visătoare. Visurile sunt cele care m-au purtat în diverse țări, iar acum chiar și pe un alt continent. Am vrut să învăț despre industriile creative. Tocmai de asta am optat pentru cursul Arts Management la filiala Oxford Brookes în Budapesta – la intersecția dintre Vest și Est. M-au atras mereu punțile interculturale, proiectele, și spiritele dinamice.

Ieșind din țară, am avut posibilitatea să mă re-creez în ceea ce visam. Am avut diverse visuri. Inițial, am fost atrasă de industria modei. După ce am lucrat la o revistă de modă în Londra, am înțeles că ce căutam de fapt era mai mult decât experiența estetică. Atunci am decis să îmi încep propriul proiect – Planetary Man – o expoziție de artă contemporană din Moldova și Cuba care a avut loc în Budapesta.

Tot visurile, m-au adus în SUA. În prezent, lucrez în domeniul comunicării și marketing la noul muzeu din Atlanta – Center for Civil and Human Rights.

Ce diferențiază sistemul educațional din țările în care ți-ai făcut studiile de cel din Moldova?

Am învățat în trei țări: Ungaria, Marea Britanie și SUA. Sunt trei sisteme de învățământ foarte diverse. Întrucât am plecat din țară exact după absolvirea liceului Prometeu, nu cred că aș putea compara sistemul de învățământ universitar din țară cu cel din afară, dar voi face comparație între sistemele celor trei țări.

În Ungaria, sistemul pare foarte asemănător cu cel german: 13-14 obiecte pe semestru. Diferența consta însă în aplicarea imediată a cunoștințelor. De exemplu, am avut un obiect în care trebuia să organizăm expoziții într-una din galeriile din Budapesta, altul în care trebuia să organizăm un proiect, etc.

În Marea Britanie, studenții au 4-5 obiecte pe semestru. Obiectele sunt însă mult mai aprofundate. Profesorul servește drept ghid, dar tu ești cel are trebuie să depui efortul. Nu e de ajuns să citești lista manualelor date de profesor pentru a trece anul cu brio. În același timp, scrierea eseelor necesită multă migală și multe nopți nedormite în bibliotecă.

În SUA, studenții au maxim 4 obiecte pe semestru și mult sport. Dacă în Marea Britanie sau Ungaria nu poți devia de la specialitatea aleasă, în SUA ești liber să îți schimbi obiectele, specialitatea, orarul cât vrei. La prima vedere, pare o gluma. Dar e fantastic. În decursul anului pe care l-am avut în SUA, nu am învățat doar arta, am putut studia obiecte interdisciplinare ca Viitorul Omului: tehnologii și comunicații sau Simbologia. Sistemul american te pregătește să devii un lider al viitorului: să vezi viața ca un puzzle. E nevoie de flexibilitate, viziune și creativitate.

Liceului Prometeu îi aparțin toate meritele, toată apreciarea și toată gratitudinea pentru crearea statutului de competitivitate a fiecărui liceean. Prin aceasta se deosebește pe fundalul liceelor naționale din țară.

Care au fost principalele provocări pe care le-ai întâmpinat odată ajunsă peste hotare și cum le-ai făcut față?

Sincer, nu m-am gândit niciodată la asta. Desigur că am avut provocări, însă o data ce ai un vis toate încercările devin detalii neimportante. Probabil că cea mai complicată etapă a fost primul semestru de studii. A trebuit să îmi conving mama că voi obține bursa din primul semestru. În comparație cu studenții americani, englezi, engleza mea la fel ca și cunoștințele în arta erau destul de limitate. Am fost nevoită să petrec primul semestru în bibliotecă și să uit pentru o perioadă de „viața studențească” pentru a obține bursa promisă mamei.

În timpul studiilor, am lucrat în tot felul de proiecte interesante și mai puțin interesante ca să îmi dezvolt capacitățile și să pot călători.

Ai regretat vreodată că ai plecat din țară?

Nu de mult văzusem o performanță de dans în Atlanta intitulată Case Migratoare. Dacă în secolul 19, casa însemna țara în care te-ai născut, în secolul 20 – continentul, în secolul 21 – casa devine planeta însăși. Toți suntem emigranți, locuitori ai aceeași planete.

Ce te-a determinat să aplici drept mentor pentru o nouă generație de studenți moldoveni?

Până a ajunge în SUA, mama mi-a fost singurul mentor. O dată ajunsă aici, am avut posibilitatea să am mentori de care văzusem doar în filmele lui Robin Williams. Mentorii mă ajută să cresc, îmi amintesc cine sunt atunci când mă cred singur pe lume, mă provoacă să gândesc în afara zonei de confort.

Sunt recunoscătoare mentorilor care cred în mine și vreau la rândul meu – să ajut pe alții în căutare de sine. E important să fii înconjurat de oameni buni care să îți dea aripi. Sunt prea mulți care încearcă să ți le taie.

În Moldova programele de mentorat sunt încă într-o fază incipientă. În opinia ta, cât de mult contează disponibilitatea unui mentor pentru dezvoltarea personală și profesională a unui individ?

Precum am sugerat mai sus, mentorii sunt indispensabili în formarea personalității unui individ. Trăim într-o lume globală cu părțile ei bune și rele. Sunt foarte multe oportunități, dar și capcane. Mentorul e cel care știe să îți pună în valoare talentele și să te ghideze în jungla cu mii de autostrăzi.

Care crezi că este rolul studențimii moldovenești care a luat drumul străinătăților în dezvoltarea Republicii Moldova?

Nu știu care e rolul studențimii moldovenești. Aș putea spune ca rolul tinerilor de pe tot globul e de a crea armonie în jur și de a schimba lumea în bine.

Deseori cei care pleacă peste hotare sunt acuzați de lipsa de patriotism. Ce înseamnă a fi patriot pentru tine?

Toate proiectele mele: Planetary Man, Cuba and Moldova, Omul Planetar (concurs de fotografie), 3rd Country Immigrants in Hungary au avut ca vizor cultura Moldovei într-un context global. Asta înseamnă să fii patriot – să promovezi cultura țării tale oriunde te-ai afla.

Care sunt prognozele tale referitor la perspectivele Republicii Moldova?

Îmi place să cred că suntem la etapa descoperirilor. Nu ne cunoaștem bine virtuțile, ne știm doar neajunsurile care ne complexează. Aș vrea ca Moldova să nu copieze/să nu se inspire din Vest, ci mai curând să își găsească/construiască calea ei. Vreau să văd o Moldova care ar avea un muzeu Guggenheim asemănator cu cel din Bilbao.

Te-ai gândit vreodată să revii acasă? Ce ar trebui să se schimbe acasă pentru ca să faci acest pas?

Desigur. Am o gândire antreprenorială și aș vrea să încep câteva proiecte în țară. Mi-aș dori să văd un efort mai mare din partea autorităților în culturalizarea maselor. Cât timp vom avea picturi a la Picasso, sau Pissaro în parcul cu tablouri iar oamenii să le cumpere ne realizând că sunt kitsch-uri?

Mai multe detalii despre programul de mentorat MentorMe poți citi aici sau pe pagina de Facebook a programului.