Mihaela Verega și-a lansat prima expoziție de fotografie. Plimbările nocturne pe străzile Romei au fost cele care au motivat-o să ne arate prin imagini partea mai puțin cunoscută a unor manechine din buticurile magazinelor.
La fel ca și pentru mulți dintre noi, și pentru Mihaela Verega manechinele pot fi motive de teamă câteodată. Asta înainte ca să-și dorească să le facă personajele principale în fotografiile sale.
„Ideea mi-a venit într-o seară de vacanță, când mă aflam pe o stradă principală din Roma. Simțeam cum cineva mă urmărește continuu, până când mi-am dat seama că sentimentul acesta mi-l creează de fapt manechinele din vitrinele magazinelor, întrucât eram pe o stradă bogată în centre comerciale.”
Mihaela ne-a mai spus că a decis să-și înfrunte teama de aceste figurine, fotografiindu-le. „Mi-am dat seama că a modela aceste manechine și a le creea, este la fel o artă, la fel cum e și fotografia, dansul sau oricare alta. Ele nu sunt făcute doar pentru a servi drept suport pentru haine. Creatorii manechinelor au depus efort atunci când le-au personalizat privirea sau alte aspecte ale feței.”
Atunci când a început să fie atentă la aceste detalii, tânăra artistă a perceput o asemănare tot mai evidentă între manechine și oameni: „Ele sunt ca oamenii, doar că în forma directă. Ele scot la iveală ceea ce oamenii au în interior. Dacă noi putem să ne ascundem sentimentele de multe ori, atunci manechinele arată toate aceste trăiri interioare ale noastre, prin expresiile lor. Am văzut un manechin – mireasă, care avea îmbrăcată o rochie extraordinară, dar care părea atât de tristă. Nu prea vezi des mirese triste. Dar ele există în toată lumea, mirese triste care arată că sunt fericite”.
„Expoziția este deosebită. Nu m-am gândit că poți fotografia fețe care nu exprimă nimic în aparență, dar pe care dacă le privești mai atent, ți se pare că sunt vii”, ne-a împărtășit Cristina, una din vizitatoarele expoziției.
Mihaela Verega este pasionată de fotografie de câțiva ani, fiind așa cum ne-a asigurat: „Unul din acei copii care le-a plâns părinților vreo jumătate de an pentru a-i cumpăra aparat foto”. Tatăl său a îndemnat-o să ia cât mai în serios această activitate.
Motivul pentru care Mihaela a ales manechinele nu este întâmplător întrucât nu-i place să fotografieze oamenii, pentru că nu-și dorește fotografii întâmplătoare, dar bine organizate și plănuite de ea în cele mai mici detalii.
