(foto) Mânaţi de vântul Estului… Niște tineri europeni „ciudați” schimbă la față un sat din Moldova

În 2002, Tatiana și Thierry au înființat Asociaţia „Vent d’Est” („Vântul Estului”), al cărei scop este să sprijine copiii orfani sau pe cei din familiile defavorizate din Moldova. Însă, după mai multe proiecte de succes, printre care cumpărarea a 85 de paturi pentru copiii din Școala-internat nr. 23 din Chișinău, soții Ernst au decis să o ia de la capăt, doar că nu în Franța, ci în Moldova.

„În 2006 am venit pentru prima dată la Horodiște, Rezina, în vizită la o rudă îndepărtată. Am descoperit niște locuri nemaipomenite și… multă delăsare, așa cum e în mai toate satele noastre. Vechea școală era într-o stare deplorabilă, iar oamenii – împrăștiați prin toată lumea. Ne-am tot gândit cum să ajutăm această localitate extraordinară, cum să oprim exodul oamenilor, astfel încât părinţii să nu-şi abandoneze copiii”, mărturisește Tatiana.

După un an de gândire, soții Ernst au vândut restaurantul pe care îl aveau la Lyon și, cu bagajele încărcate într-o mașină, s-au întors în Moldova pentru a oferi o a doua viață satului Horodiște. „Ne dădeam seama că nu putem continua cu un proiect de anvergură de la distanţă. Aşa că am lăsat totul baltă în urmă noastră, ne-am luat fetiţa și, iată-ne, de patru ani suntem în Moldova”, spune zâmbind femeia.

Brânzeturi și vinuri franțuzești din Horodiște

La început au fost întâmpinați cu răceală de către săteni, dar, încet-încet, se pare că i-au cucerit pe moldovenii, demonstrându-le că acești „străini ciudați” le vor doar binele. Primul proiect al Asociației este construcția unei pensiuni pentru copii săraci, care nu pleacă nicăieri în vacanță, şi pentru copiii bolnavi, care au nevoie de ajutor. „Am scris un proiect de finanțare pentru a cumpăra vechea şcoală din sat, ce datează din 1831. Ni s-au acordat 9000 de euro şi am cumpărat-o după un an şi jumătate. Al doilea an am câştigat iarăşi 9000 de euro şi am făcut acoperişul şi gardul. Tot în 2011, a venit un camion cu ajutoare din Franța – cu cărţi, jucării, hăinuțe – pentru copiii din Horodiște și din Slobozia-Horodiște”, povestesc soții.

Întrucât clădirea școlii e prea mare pentru o pensiune, Tatiana și Thierry au de gând să deschidă acolo și un atelier de transformare a fructelor. „Fructele din Moldova sunt deosebite, așa că prima idee a fost să construim o mini-fabrică și să producem siropuri naturale, gemuri și vinuri după reţete franţuzești”, relatează Tatiana. „Nu uita și de brânzeturile mele”, adaugă Thierry, mândru de rețetele sale secrete.

Francezii și belgienii muncesc în construcții moldovenești

Drept urmare, lucrările de construcție sunt în toi, iar pentru ca acestea să meargă mai cu spor, de trei ani încoace, timp de două luni pe an, satul Horodiște se umple de voluntari din Franța și Belgia. „Ne ajută la construcții, organizează diverse activităţi distractive cu copiii din sat. Scopul meu era să le arăt copiilor de aici că poți obţine ceva frumos nu doar prin bani, dar şi printr-un zâmbet și un mic ajutor. Am vrut să fac un schimb de mentalitate și iată așa voluntarii lucrează alături de copiii din patru sate – Horodiște, Slobozia, Lalova și Buciușca”, afirmă Tatiana.

Numărul voluntarilor a crescut din an în an, deși în această vară, speriați de ceea ce se face în Ucraina, au venit mai puțini. Totuși, tinerii francezi și belgieni, care vin în Moldova, sunt încântați și de locurile frumoase, și de mâncare, și de experiența pe care o obțin. „Dimineața ne trezim la șapte. Pe la opt – nouă mergem pe șantier, unde cărăm nisip, cărămizi, instalăm geamuri. Apoi, după-amiază, petrecem timpul cu copiii din sat și îi învățăm limba franceză”, spune Elodie Robert din Franța.

Tinerii europeni înțeleg că, în Moldova, oamenii de la sate trăiesc greu și nu au condiții bune de viaţă – nici spital, nici canalizare sau alte facilități. „Mâncarea, însă, este foarte bună, iar fructele şi legumele moldovenești sunt naturale, cu gust. Suntem entuziasmaţi și fericiţi să fim aici. Este o alegere personală și așa învățăm să apreciem ce avem acasă, în Franța”, ne spune un alt tânăr voluntar, de 16 ani.

Cu voluntarii europeni s-a mai înviorat și satul…

Doamna Olga, una dintre cele cinci bucătărese, care gătește pentru voluntari, ne spune că majoritatea tinerilor au un şoc cultural, atunci când ajung în sat. „Dar, după câteva zile, se obișnuiesc şi nu mai vor să plece. Chiar plâng la despărțire…”, adaugă zâmbind femeia de 56 de ani, care este mulțumită că, cel puțin, două luni pe an are un lucru asigurat. Și horodiștenii s-au obișnuit cu „francezii”, cărora le oferă cazare – contra-cost, bineînțeles – și mai câștigă un ban. „În primii ani, bărbatul nu mă lăsa să cazăm copii ăştia în casă, dar după asta i-a plăcut și a zis: „Ei, hai, că așa mai am cu cine să grăiesc”. Într-adevăr, francezii și belgienii nu-s fuduli, dimpotrivă, sunt binevoitori și zâmbesc tot timpul”, spune doamna Olga.

Ana, o altă angajată a proiectului, consideră că voluntarii care ajută la dezvoltarea satului Horodiște sunt ca un aer proaspăt peste comună, unde sunt mulți bătrâni și copii. „Avem două luni pe an – iulie şi august – pline și interesante”, ne-a spus Ana.

De fapt, tocmai implicarea localnicilor este marele avantaj al unor astfel de proiecte sociale. Potrivit Tatianei Ernst, la Horodiște, în activitatea proiectului s-a inclus vreo jumătate de sat – cineva cazează voluntarii, altcineva ne vinde brânză, carne sau fructe proaspete. „Fiecare poate avea un venit propriu”, spune femeia.

Faptul că „invazia francezilor” a adus un nou suflu în Horodiște este recunoscut și de către primarul localității, Dorel Iurcu. „Îi ajut și eu cum pot, apreciez sprijinul pe care îl oferă familiilor social-vulnerabile și, în special, copiilor. Dar mai sunt multe de făcut în sat”, a spus alesul local. Voluntari europeni se pare că înțeleg acest lucru și, mai ales, sunt gata să se implice. Astfel, în această vară, la inițiativa primăriei, ei au pus umărul la reparația unuia dintre cele mai mari izvoare din sat.

Acele izvoare care dau un farmec aparte satului Horodiște și care pentru „ciudații francezi” Tatiana și Thierry Ernst, sunt nu doar o sursă de apă, ci și de optimism.

Mai multe fotografii cu activitatea Asociației „Vent d’Est” găsiți pe Facebook.

Articolul a apărut în cel de-al patrulea număr al suplimentului “Obiectiv european”, editat de API, în colaborare cu Ministerul de Externe.