Romina Chetraru: Am fost plămădiți să fim plastilină umană

„Din ziua în care am deschis ochii am impresia că suntem plastilină.

Ți-o prezint pe Maya. Are 15 ani. Așezată în fața laptopului, cu ochii ei verzi accentuați și genele care nu au văzut niciodată gram de rimel –  caută pe google : „diete de slăbit’”, scrie Romina pe blogul său. 

Vezi tu, Maya are câteva kilograme în plus. Ea se simte bine cu corpul ei și nu vede necesitatea de a slăbi. Nu simte nevoia de a pierde ore pentru a cumpăra produse cosmetice sau „culoare nouă’” pentru părul ei natural șaten.

Societatea însă în mod frumos, elegant și așa cum scrie cartea încearcă să o „aducă pe calea cea dreaptă”

Cum? 

„Produsele de înfrumuseţare le arată femeilor diferenţa dintre ideal şi cine sunt ele în realitate, spune experimentul descris de Science Daily. Femeile cumpără produsul promovat visând cumva să se apropie mai mult de idealul, cel mai adesea „photoshopat”, pe care acesta îl promite.”

„Fetițe de 9, 10 ani nu au nicio problemă cu propriul corp, dar când ajung la pubertate încep să apară grijile. Acestea sunt alimentate de mesajul că trebuie să fie imposibil de frumoase, sexy, extrem de slabe și, totodată, primesc mesajul că vor eșua, că e imposibil să ajungi așa.”

„Primul pas spre violență este transformarea femeii în obiect”, spune Kilbourne, referindu-se la reclamele în care apar doar părți din corpul feminin, ca și cum acesta ar fi dezmembrat.

„Este mereu același proces, persoana este dezumanizată, iar violența devine inevitabilă, iar în cazul femeilor acest lucru se întâmplă constant.”

Acum, hai să ghicim împreună cum o să continue viața Mayei. Nu cred că avem nevoie de o imaginație foarte bogată. Probabil Maya o să se îndrăgostească, doar că ea nu o să creadă că hormonii o fac cumva să dețină un farmec aparte și că e atât de frumoasă, simplă, unică prin felul ei de a fi.

Maya o să recurgă la rimel – pentru că genele fetei din spotul publicitar erau atât de negre, atât de lungi și atât de nu știu cum, încât, oh, genele ei sunt nimic pe lângă alea.

Cu siguranță, (să-i dăm un nume băiatului – Eugen), o să rămână hipnotizat când o să clipească.

Maya a văzut la tv spoturi publicitare, a privit filme de la Hollywood, i-a repetat mama, mătușa, bunica, în fine femei cu experiență de viață, că bărbații întorc capul după decolteu, picioare goale, că „toți îs la fel”. Maya ca să atragă atenția o să își aleagă stângaci rochia pe corp cam exagerat de scurtă și nu o să realizeze că, de fapt, nu i se potrivește deloc.

Maya are acnee.

Tenul ei nu seamănă deloc cu tenul modelului de pe coperta revistelor pe care le citește – și Maya o să recurgă la fond de ten, pentru că pentru tenul ei la 15 – 17 ani e absolut potrivit să îl folosești.

Bunica mea a trăit fără fond de ten, machiaj și la 70 de ani are fața mai tânără și cu riduri de 10 ori mai puține decât fetele din ziua de azi la 27.

Vrei să știi cum funcționează? 

Te machiezi -> faci riduri -> vrei să scapi de riduri -> vrei să fii frumoasă, adică „la nivel” -> privești publicitate despre x cremă de la y brănd franțuzesc că o să îți aducă tinerețea înapoi în brațe -> apoi îți dai seama că crema aia magică-magică nu face minuni -> începi să simți că nu ții pasul cu frumoasa perfectă din spotul publicitar -> începi să te simți urâtă, bătrână, imperfectă (o să te părăsească soțul pentru una mai tânără sau alte idei) șiiii -> mergi să faci intervenție chirurgicală. Și tot așa înainte. Una după alta, femeile cad în plasă.

Întrebare întrebătoare – de ce avem ”Седина украшает мужчин”,  bărbații cu părul sur par atât de sexy și de nu știu cum, iar femeile la primul fir de păr sur trebuie să fugă într-un suflet la frizerie și să își „ascundă” vârsta?

Dar să ne întoarcem la Maya.

Maya o să mai urmeze dietă, însă cui îi pasă că ea la vârsta ei fragedă, fără sfatul unui medic specialist, se apucă singură să experimenteze diete găsite pe internet și riscă să ajungă până la bulimie ca atâtea alte fete?

Cui îi pasă? 

Societății? Lui Eugen? Modelului de pe coperta revistei? 

„Reclamele vând mai mult decât produse, ele vând valori, imagini, concepte despre dragoste și sexualitate, despre succes, dar și mai important, despre norme. Ele ne spun cine suntem și cine ar trebui să fim.”

Oh, și de aici se nasc atâtea stereotipuri, atâtea prejudiții, atâtea bătăi de cap, atâtea probleme, atâția bărbați care iau peste picior cât fond de ten pun pe față fetele\femeile, cât de scurtă poartă fusta, cât de mare îi este fundul, cât de roșu îi este părul, cât de umflat și plin de silicon îi este sânul, câți bani i-a cheluit pentru operația plastică and etc etc etc etc.. că nu găsesc sfârșitul.
Toate astea, absolut toate astea sunt încercările, mersul stângaci și chinuit al femeilor în a atinge idealuri false, modele de „frumusețe”, adică pocitanii ale marketing-ului care ne dirijează imoral ca pe păpuși de teatru. 

Nu, nu exagerez, pentru că asta suntem.

Continuă să tragi cu ochiul după cortină.

Bărbații nu stau mai bine la capitolul „Cum suntem ”plămădiți”

Pentru a reuși cumva să aduc o notă finală articolului, cred că, (dacă) și atunci când media o înceteze să promoveze stereotipurile/ modelele de frumusețe sau cum le-am spus mai sus: pocitaniile marketing-ului, societatea ar fi în stare, fie și cu o viteză de melc, din generație în generație să scape de excesul discriminărilor, mă refer la discriminări de orice tip, pe care le servim la dejun, prânz și cină de când e lumea și pămîntul.

Eu mă întreb de ce posturile de televiziune nu își rezervă 1 minut din emisia lor prețioasă, printre publicitățile L’Oreal Paris, Intimissimmi, Schwarzkopf Professional și alte sute de mii ca să difuzeze spoturi de genul ăsta: