(foto) Descoperă trecutul parcurilor din Chişinău: Valea Trandafirilor

Până a ne scufunda în istorie, mai staționăm puțin în prezent pentru a analiza popularitatea parcului în rândul locuitorilor Chișinăului. Potrivit datelor propuse pe Foursquare, aici au fost înregistrate 1550 de check-in-uri. Vizitatorii au apreciat locul cu 8.1 puncte din 10 posibile, date obținute în baza a 164 de voturi.

În articolul prezentat anterior pe ecology.md, în perioada sovietică parcul purta denumirea „Parcul orășenesc de cultură şi odihnă Lenin”.  A fost fondat în anul 1968, pe teritoriul unei zone verzi, naturale, cu plantaţii de trandafiri pe o suprafaţă de 145 hectare, ceea ce a şi sugerat localnicilor să îi ofere o denumire mai simplă şi mai plăcută, cea de „Valea Trandafirilor”, adaptată ulterior de toată lumea. Cei care locuiesc în apropierea nemijlocită a parcului şi care l-au îndrăgit foarte mult, îi spun dezmierdător „Vălicica” sau „Vălişoara”.

Parcul deţine trei mari lacuri, suprafaţa cărora constituie aproximativ 9 hectare, numite – de sus, de mijloc şi de jos, care formează în ansamblu o cascadă de trei iazuri, creată de diguri de pământ, ce despărţeau la sfârşitul anilor ’60 un izvor. Ulterior lacurile au fost curăţate de nămol, iar digurile reparate.

Conform Enciclopediei Chişinău din anul 1984, în Vale creşteau aproximativ 50 de specii de arbori şi arbuşti, a existat o estradă cu 1000 de locuri, un teren de joacă pentru copii, o zonă de sport, o sală de concert şi de dans „Contemporanul”, un pavilion pentru automate de joc, plaje şi restaurantele „Doina” şi „Beciul Vechi”, cafenele, „kordodrom” la care se desfăşurau competiţii republicane şi unionale (loc special amenajat pentru competiţii de auto şi avia-modele – trad.). Chişinăuienii aveau posibilitatea să meargă de asemenea la cinematrograful panoramic „Iskra”.

O etapă importantă pentru dezvoltarea parcului a fost crearea muzeului de sculptură pentru grădini, la începutul anilor ’70, în care au fost expuse lucrările artiştilor din republicile unionale.

La începutul anilor ’70 zona parcului a fost un sovhoz de stat pentru cultivarea trandafirilor, levănţicii şi salviei. Aici se întindeau câmpii mari, iar în fundul parcului actual a fost localizată o uzină de producţie a eter-uleiurilor din plante.

Uzina a fost construită înaintea războiului, iar acum nu s-a mai păstrat nimic din ea. Păcat că nimeni nu a încercat să o reconstruiască, să învăluie din nou capitala în mireasmă de flori.

Mai sus de acea uzină se afla un edificiu în care erau rulate filme. Tot acolo era un magazin alimentar şi un spaţiu de stocare a gheţii, cu un munte mare de rumeguş. În locul primului lac (din partea Viaductului), la sfârşitul anilor ’50 era şi un stadion, care după instalarea barajului în 1961, a fost înlocuit cu un lac.

Prin anii ’80 în incinta acelei uzine se afla un punct de recepţie pentru adolescenţii cu probleme. Până atunci clădirea aparținea Ministerului Afacerilor Interne, iar alături o fost săpată o carieră în care era amenajat un câmp de tragere. Tuburile de cărtușe rămase acolo serveau drept jucării pentru copii.

Cândva în Vălicică era și o tabără pentru copii „A. Matrosov”, situată la începutul Viaductului de acum, închisă atunci când în 1981 a început construcția podului.

Din vechile sculpturi cea mai memorabilă au fost cei trei urși din lemn, care reprezentau personaje din basm. Situați în apropierea de clădirea din sticlă şi estrada de vară, nu au bucurat mult timp vizitatorii parcului, întrucât la început a dispărut unul, apoi la mijlocul anilor ’70 a dispărut şi al doilea.

Din ceea ce nu s-a păstrat, se consideră restaurantul „Beciul Vechi” şi restaurantul – navă „Neptun” la al treilea lac, în care se servea cafea turcească şi cafea cu coniac, sub melodiile vesele interpretate de muzicieni.

În afară de terenul pe care se organizau competiţii sportive de modelare a aeronavelor, în anii ’80 au fost construite nişte mini-terenuri de baschet şi de fotbal, precum şi un cort de tenis.

Fără urmă au dispărut și cafeneaua de îngheţată „Avion”, mult îndrăgită de copiii din anii ’80 şi cafeneaua „Broscuţa ţestoasă”, populară în rândul tinerilor. În „Avion” se servea cea mai delicioasă îngheţată din oraş, fie cu dulceaţă de vişină cu sâmburi, fie cu ciocolată sau miere. La fel tinerii se bucurau de apa dulce de sifon „Buratino”. „Avionul” a ars, iar „Broscuţa ţestoasă” a fost demolată ilegal.

Din ceea ce s-a păstrat un timp mai îndelungat, este o estradă de vară, o căsuţă drăguţă în care personalul parcului îşi păstra uneltele, câteva izvoare în preajma lacurilor, podul suspendat, pe care îndrăgostiții acum fixează lăcăți în semnul dăinuirii dragostei sale, restaurantul “Doina” cu bucate tradiționale și mult iubitul parc de distracţii cu Roata Dracului.

Parcul de distracții poate fi pe dreptate numit cel important loc din Vale, deoarece acolo în perioada caldă a anului se adună zilnic nu numai copii, ci și maturii sau tinerii care caută nostalgici momentele copilăriei.

Într-un final vă oferim câteva fapte curioase despre parcul Valea Trandafirilor:

#1. Se zvonea că în timpul celui de al doilea Război Mondial pe teritoriul parcului a fost localizat spitalul militar românesc şi până în prezent, undeva pe o faţadă distrusă ar putea fi desluşit un desen al soldatului român.

#2. După război, pe primul lac a funcţionat o moară de apă.

#3. Localnicii mai în vârstă spun că la sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60, apele au ieşit din lacul de jos şi oamenii au prins peşte cu găleţile, din fluxul de apă care se revărsa în jos.

#. Viaductul a fost adesea folosit pentru instruirea în tehnicile de speleoturism (coborâre şi urcare pe coardă).

#. În vara anului 1970, în parc a apărut un adevărat tren auto pentru copii, cu trei vagoane, pictate cu scene din basme pentru copii. O excursie de 15 minute prin parc costa 15 copeici.

#4. În 1975, la plantarea arborilor pe aleea festivalului de prietenie, au participat actorii sovietici bine-cunoscuţi, printre care au fost Ala Larionova, Alexei Batalov, Alexandru Demianenco şi Oleg Vidov.

#5. Parcul a fost mult timp celebru datorită locului, în care de mai mulţi ani venea Luna Parcul cehoslovac, cu carusele mai moderne, o sală de râs şi alta de frică, „roller coster-ul”, săli de tir şi alte lucruri ce atrăgeau, spre exemplu guma de mestecat, bomboane şi brelocuri străine.

#6. Valea Trandafirilor este considerat a fi un parc cu cele mai domesticite şi neînfricate veveriţe.