Vasile Goncear vă invită la Hoginești, la cel de-al patrulea Târg de olărit

Evenimentul – care se va desfășura în satul său natal, Hoginești – este un prilej pentru a procura obiecte din lut sau de a le confecționa cu propriile mâini, dar și de a vedea în ce poate transforma un om gospodar și cu inițiativă o brigadă de tractoare părăsită acum 20 de ani. Lucrările lui Vasile Goncear au ajuns și în Occident, iar cei care-i vizitează atelierul rămân fără grai atunci când văd ce iese dintr-un boț de lut.

Revoluția de pe piața artizanatului din Moldova

Olarul de la Hoginești a revoluționat piața artizanatului din Moldova acum câțiva ani, după ce s-a întors din Italia, unde a muncit la o fabrică, tot în calitate de olar. A revenit cu multe idei noi și cu abordări mult prea occidentale pentru o țară care abia a revenit pe drumul democrației. „Sunt un simplu băiat de la țară, care a moștenit de la strămoșii săi darul olăritului. Am mers în Occident nu doar pentru a câștiga bani, ci și pentru a mă perfecționa profesional”, povestește Vasile Goncear, al cărui nume nu e o simplă coincidență. Se trage dintr-o dinastie de olari veche de sute de ani care, împreună cu alte vreo 30 de familii, a venit din Carpați la Hoginești – loc cu lut bun, unde au început să confecționeze obiecte pentru mănăstirile din preajmă. Vocea sa a fost auzită și iată că, deja al patrulea an consecutiv, organizează Târgul de olărit. Își dorește ca acest festival să adune oameni buni, meșteri populari, de la care lumea să procure lucruri de valoare.

Olarul, o fabrică într-un singur om

„Olăritul a rezistat în pofida industriei care l-a inhibat. Spre deosebire de ceramist, olarul produce vesela în care se pregătește și se servește mâncarea. Este o muncă foarte responsabilă, căci de forma și grosimea vasului depinde calitatea gustării, care trebuie să se gătească omogen. Olarul trebuie să știe care strat din cele șase, din pământ, să-l aleagă pentru a confecționa vasele de gătit. Astfel, olarul este un fel de fabrică într-un singur om…”, povestește Vasile Goncear. Pe vremea Uniunii Sovietice, părinții eroului nostru au fost singurii olari cărora autoritățile le-au permis să practice liber această îndeletnicire. Ei reprezentau olăritul moldovenesc în spațiul sovietic. Cu toate acestea, părinții lui au insistat ca Vasile să devină inginer, nu olar. Motivul – olarii mureau de cancer, din cauza oxidului de plumb pe care îl conținea glazura pentru vase.

Oalele de lut, bune și pentru bucătăria secolului XXI

Lutul este cea mai ecologică materie pentru veselă, factorul cu pricina servind drept imbold pentru cei care prețuiesc calitatea și înțeleg rostul unui produs făcut de mână, nu de mașini. Într-o bucătărie din secolul XXI, vesela din lut merită locul de cinste pe rafturile cu veselă din plastic și inox. Cel mai bun pentru veselă este lutul verde, de la fundul fântânii. În lume au rămas foarte puțini oameni care dețin secretele olăritului. În timp, munca olarului s-a simplificat. Acum s-a produs încă un salt, odată cu inventarea unei unelte care purifică lutul, muncă ce dura cinci zile.

Acces la olărit pentru toți copiii

Vasile Goncear își dorește să împartă această îndeletnicire cu toți copiii din Moldova, drept care și-a pus scopul să promoveze arta olăritului în toate școlile din țară, la orele de muncă: „Copiii vor încerca să modeleze, să vadă cum e. Mulți dintre ei vor dori să meargă mai departe, se vor uni în cercuri și poate se vor găsi și unii care vor dori să devină olari. Dacă ne vom alege măcar cu zece olari, va fi o reușită. Important e că vom păstra tradițiile, vom produce ceva autohton”. Olarul de la Hoginești este convins că doar astfel și doar împreună vom crea Moldova pe care ne-o dorim. „Suntem un popor unic. Trebuie să învățăm de la alții tot ce e mai bun, dar să promovăm autohtonul”, își argumentează el gândul. Este un viitor pe care și-l dorește inclusiv pentru că nu ar vrea ca, într-o zi, dinastia olarilor Goncear din Hoginești, neîntreruptă până acum, să dispară. Și tocmai de aceea speră că fiul său, care îi poată numele, îi va continua fapta.

Acest articol a apărut în cel de-al optulea număr al revistei Guvernului „Infogov”.