Spiritul tânăr este mereu în căutarea unor senzații noi, energice și deosebite. Am ales să vă povestesc cum, de ce și pentru ce merită să faci rope-jumping, lăsând frica la o parte.
Într-o clipă de nebunie, am decis să merg la risc și sar, cu un amalgam de emoții, fără a ști ce mă așteaptă, întrucât mulți au încercat, dar nimeni nu a relatat amănunțit cum e „să zbori” în gol de la 60 de metri înălțime.
Să o luăm de la origini. Rope-jumping-ul este un sport în condiții extreme, care constă dintr-o săritură de la înălțime, prin intermediul unui echipament specializat bazat pe frânghii rezistente. Inventatorul acestei acțiuni este considerat Dan Osman, americanul care a decis să își înfrunte teama prin așa mod, fapt ce a dus ulterior la răspândirea săriturilor în masă și crearea unui sport aparte.
La noi, acțiunea a fost organizată de o echipă de tineri ce au invitat curioșii, ce au atins vârsta de 16 ani, la Turnul Vinificatorilor din Dănceni, o clădire ce nu se află în prezent în uz, în apropierea Chișinăului. Pe lângă faptul că urcând sus ai ocazia să admiri o priveliște frumoasă, ți se urcă sufletul la gură când privești distanța până la pista unde ar trebui să cobori.
Decizia de a sări a fost luată spontan, căci pentru mine cel mai important a fost să nu analizez consecințele, ci să îmi amorțesc frica. Zis și făcut. Odată ce am îmbrăcat echipamentul, m-a copleșit nerăbdarea, adrenalina și dorința să merg până la urmă. Credeam că cel mai dificil lucru era să îmi iau zborul, lucru ce nu s-a adeverit, pentru că am făcut-o liniștită și încrezută. Senzațiile maxime le-am avut când am realizat că sunt în cădere liberă. Vântul îmi bătea în față, mintea mi s-a golit și am trăit o explozie de sentimente și adrenalină, despre care pot spune „WOW!”.
În momentul în care frânghia de care eram fixată s-a întins, am fost într-atât de fericită (nu pentru că s-a terminat, ci pentru că am făcut-o!!!). Nu vrusem să cobor, ci să mă simt din nou liberă în zbor. Ajunsă jos aveam nevoia să sar, să alerg, să mă mișc, căci organismul a adunat o doză enormă de adrenalină, de senzații tari. Am avut toată ziua zâmbetul pe buze, ochii sclipind și inima palpitând de satisfacție.
Pășind peste temerile proprii devenim mai puternici. Îmi pare nespus de bine că am făcut rope-jumping și vă îndemn pe voi, tinerii cititori, să optați mereu pentru evoluție, autocunoaștere și să mergeți la risc, deoarece „Damocles nu dansează nicăieri mai bine decât sub sabia ce atârnă deasupra lui de un fir de păr”, a zis O. Paler.
Vă împărtășesc câteva dintre experiențele celor care au practicat acest sport la noi, pentru a vă servi drept inspirație și îndemn să aduceți un strop de culoare în nechibzuita noastră tinerețe.
