Recensământul 2014 văzut prin ochii recenzorilor

În perioada 12-25 mai a fost efectuată recenzarea populaţiei şi locuinţelor pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia localităţilor din partea stângă a Nistrului şi municipiului Bender.

În urma prelucrării datelor în luna decembrie a.c. vor fi prezentate datele preliminare privind numărul total de locuinţe, gospodăriile şi persoane divizate pe sexe, de asemenea numărul persoanelor plecate peste hotare. Aceste informaţii vor fi acumulate în baza centralizatoarelor completate. Datele finale ale recensământului populaţiei şi locuinţelor vor fi făcute publice conform recomandărilor internaţionale la cel mult 27 de luni de la colectarea propriu zisă.

Despre Recensământ altfel, dar și despre activitatea recenzorilor vedeți mai jos.

Domnica: Slavă Domnului nu-s cel mai agramat recenzor, cunosc româna foarte bine și rusa la nivel de comunicare. Nu am completat formulare acasă, nu reprezint niciun partid politic și mi-am făcut munca cinstit. Am văzut foarte multă indiferență și spre marele meu regret venea de la tineri. Oamenii de vârsta a doua cu mult entuziasm mă invitau în casă și răspundeau la toate întrebările din chestionare, fără a zice că se grăbesc, că-s tinerică și alte glume de prost gust. O spun cu mâna pe inimă că deși sunt pentru Unirea celor două state românești, nu am influențat în niciun mod deciziile luate de oameni în legătură cu apartenența etnică și limba vorbită. Am întâlnit etnici ruși care erau dispuși să comunice în română și dădeau dovadă de o amabilitate mai rar întâlnită la moldoveni. Apropo de moldoveni, majoritatea care s-au declarat în felul următor în rubrica dedicată etniei au fost fermi că vorbesc limba moldovenească, știind că este o limbă inexistentă. Amabilitatea și zâmbetul erau la ordinea zilei, indiferent de vârstă, locuință și cuvinte necenzurate. Am întâlnit tineri care nu-și cunoșteau religia, care mă întrebau ce-i asta etnie și la ce bun eu am venit și le cer ceva. Mi s-a închis ușa în nas de multe ori, iar la întrebarea mea „de ce?”, îmi deschideau ușa și îmi arătau mizeria și sărăcia în care locuiesc, sticle de vin prin casă și câte 5 locatari într-un apartament cu o cameră. Problema e că mereu ne gândim la beneficii și nu suntem cetățeni conștiincioși și responsabili. Sperăm ca generația viitoare să aducă schimbarea, dar ne greșim amarnic, copii nici măcar nu doreau să-și ridice fesele de pe scaunul de la notebook și dacă veneau mă studiau de sus în jos și cu un zâmbet ironic, plecau să-și continue treaba mult mai “importantă”. Concluzia: Suntem o societate bolnavă și rătăcită în propria istorie, iar Recensământul a fost un eșec total.

Mihai: Sesiunea de instruire a fost de proastă calitate cu instructori care citeau informația de pe slide-uri, plus cu indicații greșite. LUR-ul (Lista Unităților de Recenzare) pe care l-am primit foarte prost organizată. Locuințele nu erau așezate în ordine crescătoare, iar numele multor persoane era scris greșit. Nu am primit harta cu locuințele destinate recenzării și mi-a fost dificil să localizez casele, iar unele nu le-am găsit deloc. Canalul de comunicare și de feedback loop între șeful de circumscripție, instructorul-controlor și recenzori a fost unul destul de precar.

Chestionarul 2P (de persoana) este discriminatoriu pentru persoanele cu sexualitate alternativă. În afara de opțiunile “masculin” și “feminin” ar trebui să existe și “altul/ele”.

Am avut (ne)norocul să fiu recenzor în orașul Orhei, pe una din cele mai vechi străzi din oraș cu multe case vechi de prin sec. XIX. Fostele case boierești au fost împărțite și convertite în spații de locuit, inclusiv încăperile ce serveau drept grajduri pentru cai și alte animale.

Tot discutând cu lumea, am căzut de acord că poate la următorul recensământ recenzori să fie angajații primăriei, membrii consiliului orășenesc, deputații, angajații serviciilor sociale și ale ministerelor de resort. Astfel, ar fi aflat/simțit mai bine nivelul de trai, atitudinile, percepțiile, opiniile cetățenilor.

Mulți respondenți care declarau cu multă fermitate ca sunt moldoveni, erau total pierduți / incerți / confuzi la următoarea întrebare despre limba maternă. Aceasta a fost numită de ei „Moldova”, „moldavă”, „moldovană”, „a noastră…asta…cum îi zice?!” și doar câțiva reușeau să numească termenul folosit în perioada regimului sovietic “moldovenească”.

Cred că mitul despre ospitalitatea neamului nostru rămâne a fi doar mit și atât. Am rămas cu impresia că cei mai ospitalieri și pozitivi au fost preotul romano-catolic și măicuțele de origine indiană și germană, precum și multe persoane de etnie rusă (majoritatea fiind în etate).

Am avut un întreg “roller coaster/montagne rousse” [nu am găsit echivalentul cuvântului în limba română] de atitudini față de mine ca recenzor. Am trecut prin toate, de la înjurături din cele mai porcoase spuse în prezența nepoțeilor lor până la frumoase poezii dedicate din partea unei foste profesoare și extraordinare povești de viață ale oamenilor ce au trecut prin valuri de represie atât ruso-sovietică cât și germano-româno-nazistă.

Alina: Dacă mi-ar propune acum cineva să fiu recenzor sigur că nu aș accepta. Credeam că la recensământ va fi puțin mai simplu, lumea nu prea a fost receptivă și volumul de muncă a fost unul excesiv. Am fost extrem de extenuată pe parcursul Recensământului și remunerarea recenzorilor lasă de dorit. Salariu va avea o altă formă de calcul și vom fi remunerați tocmai în august.

 Alexandru: Recensământul din acest an a fost prost organizat și multă informație a fost omisă. Chestionarele au fost făcute prea voluminoase și îndeplinirea unui singur exemplar ocupă prea mult timp. Cel mai dificil era faptul ca majoritatea persoanelor nu au fost receptive și manifestau indiferență. Cel mai amuzant a fost să aud întrebarea:  “ce-i asta Recensământ?” sau “nu o să am probleme cu Poliția?”.