Eugen Ghilețchi este un tânăr care absolvit facultate de finanțe din cadrul Universității Belmont, statul Tennesse din Statele Unite ale Americii. Acolo a studiat mult în ceea ce privește domeniul finanțelor și reușit să obțină stagii de practică pe măsura eforturilor depuse. Totuși, odată cu finisarea studiilor a revenit acasă și a luat titlul de cel mai mai bun student moldovean al anului din SUA și Canada la categoria licență.
Am discutat cu el despre experiența sa americană, despre viitorul Republicii Moldova și ce impact direct vrea să aducă pentru a îmbunătăți situația politico-economică de aici.
#diez: De ce crezi că ai meritat titlul de studentul moldovean al anului din SUA și Canada, la nivelul licență?
E.G: Înainte ca să plec în Statele Unite, tatăl meu a fost acel care mi-a întipărit chestia aceasta în mintea mea. De fapt nu e vorba doar de Statele Unite, ci începând chiar din clasele primare am realizat că învățătura trebuie să aibă mereu o prioritate. Și vreau să îi mulțumesc foarte mult, pentru că datorită tatălui meu am ajuns unde am ajuns. Revenind la plecarea mea în Statele Unite, știam că o astfel de oportunitate apare o dată în viață și că trebuie să o folosesc la maxim și să dau totul din mine ca să obțin cele mai bune rezultate. Chiar din primul an de studii am încercat să găsesc oportunități în care să mă implic, atât în cadrul universității cât și în afara acesteia. Am participat la foarte multe concursuri cu tentă economico-financiară și am avut prezentări ale lucrărilor din cadrul domeniul financiar, pe care tot eu le-am scris. Anume aceste reușite și alte rezultate din punct de vedere academic și, probabil faptul că m-am întors acasă, au fost „ingredientele” care au m-au ajutat să câștig acest premiu.
#diez: Cum ți-a reușit să pleci la studii în Statele Unite ale Americii?
E.G.: A fost o dorință pe care am avut-o mereu, mai ales de când am început să realizez că va ajunge ziua în va trebui să plec la universitate și am decis că vreau să-mi fac studiile peste ocean. Atunci în viziunea mea, acesta era apogeul tuturor lucrurilor, al libertății, al calității, al viselor realizate. Prin clasele a 9-a sau a 10-a încercam să văd care sunt posibilitățile și procesul de a ajunge acolo la studii. Mi-amintesc că eram clasa a 9-a și tatăl meu mi-a propus să lucrez ca traducător. În timp ce lucram, am cunoscut foarte mulți americani care făceau misiuni de caritate în Republica Moldova. Astfel am început să cunosc foarte mulți oameni deosebiți, unul dintre acești americani a hotărât să se mute cu familia aici, pe o perioadă de timp, pentru a lucra cu un orfelinat și o biserică din țară. Am devenit prieteni foarte buni și când a venit timpul să aplic la o universitate el mi-a spus că tatăl lui era implicat într-o universitate din SUA. Evident am luat legătura cu el și m-a sfătuit cum ar fi mai bine să mă implic, care e procesul de aplicare, ce se cere din partea mea. Datorită lui am reușit să fiu acceptat la acea universitate. Aș spune că lucrurile s-au aranjat într-un mod extraordinar, poate chiar un miracol de la Dumnezeu, pentru că am ajuns unde am ajuns.
#diez: Din câte cunoaștem, activezi în domeniul economico-financiar. De ce ai ales anume acest domeniu?
E.G.: Am ales anume acest domeniu pentru că de mic copil aveam o pasiune deosebită pentru matematică și cifre. Îmi place totul ce ține de ecuații, probleme, formule. De la început, când m-am înscris, am ales facultatea de business în general, însă am avut câțiva profesori de finanțe foarte buni care mi-au trezit dorința să studiez finanțele. M-a atras cel mai mult în acest domeniu faptul cum poți să ajuți oamenii să-și înmulțească averea financiară. În finanțe este un element care trezește ceva în tine, anume când vine vorba să pui banii în joc și să identifici investiții raționale, ce le-ai putea recomanda oamenilor cu acest scop. Un alt element a fost lipsa unei piețe financiare dezvoltate la noi în țară. Cu acest gând vroiam să mă întorc acasă, dar nu înainte de a înțelege ce înseamnă o piață financiară din punct de vedere practic și cum poți să o dezvolți. Acumulând această experiență din Statele Unite, m-am întors acasă și am decis să lucrez la Comisia Pieții Financiare. Mi s-a oferit o oportunitate să activez aici și am vrut să aplic cele învățate la universitate la noi, în Republica Moldova.
#diez: Care au fost factorii care te-au motivat să te întorci?
E.G.: Cred că au fost două motive pentru a mă întoarce acasă. Primul motiv a fost familia, deoarece în perioadă când nu eram acasă mi s-a născut un nepot și o nepoată, vroiam să vin acasă pentru o perioadă și să fiu alături de ei, pentru că suntem o familie foarte unită și apropiată. Iar cel de-al doilea motiv a fost faptul că Republica Moldova trece printr-un extraordinar proces de reconstrucție. De fapt, de 20 de ani suntem în procesul dat, dar ultimii 4 ani au fost cred că anii care au schimbat țara cel mai mult. Presupun că o să treacă timpul și vom privi înapoi la perioada anilor 2009 – 2013 și vom spune că anume acești ani au fost cruciali pentru țara noastră. Astfel am vrut să fiu și eu parte la acest proces de transformare a țării, deoarece vreau să înțeleg cum se construiește un stat și care este procesul de formare a unei economii, ca să pot pune și eu umărul la acest proces.
#diez: Ai petrecut în Statele Unite 4 ani, care a fost impactul acestor ani asupra ta?
E.G.: Cu siguranță nu credeam să o să mă schimb atât de mult, deoarece mi se părea că le știu pe toate și o să-mi fie simplu, totuși a fost puțin mai complicat decât mă așteptam, dar anume greutățile pe care le-am întâlnit au contribuit la formarea personalității și caracterului meu. Un element pe care cu siguranță l-am luat din state a fost faptul că am învățat să am o critică obiectivă asupra lucrurilor. Nu știu factorul care a contribuit la acest fapt, dar per ansamblu acum am reușit să dezvolt anumite capacități care m-au ajutat să văd obiectiv lucrurile. De exemplu, nu-mi place când la noi în țară guvernul promovează o lege și o adoptă și se iese în stradă, se țipă că nu este corect și nu se încearcă să se înțeleagă obiectiv. Sunt pentru un feedback constructiv și chiar îmi place critica atunci când ea este obiectivă, pentru că ea ne face pe toți mai buni. Probabil acest lucru vine de la americani ca popor, deoarece la baza Constituției americane a stat Biblia și mișcările protestante. Iată de ce astăzi vedem foarte mulți oameni care încearcă să fie corecți, anume din cauza strămoșilor lor și a principiilor pe care aceștia le-au folosit în întemeierea acestui stat și cred că de aici vine capacitatea aceasta a americanilor de a încerca să fii corect.
#diez: Cred că în spatele tuturor succeselor pe care le-ai atins se ascund și niște piedici care au stat la baza lor. Care a fost partea complicată din toată experiența ta?
E.G.: Când ajungi acolo realizezi că pentru a-ți atinge visele trebuie să muncești, partea frumoasă însă este faptul că ești răsplătit pe potrivă. Anume acest detaliu face experiența visului american să fie una frumoasă. Omul muncește ca să fie răsplătit pentru munca pe care o depune și mi-am dat seama că trebuie să muncesc foarte mult. Îmi era greu când mă gândeam că sunt singurul moldovean la acea universitate și îmi părea că toată lumea este împotriva mea, dar prin muncă și efort poți atinge vise mari în Statele Unite. Cred că din acest motiv am putut înțelege și coagula cultura americană.
#diez: Cum e viața de student în SUA?
E.G.: De firea mea nu sunt un petrecăreț, dar îmi place foarte mult compania oamenilor și să discut cu ei. La petrecerile americane, care se dau ca în filme, se discută mai puțin, muzica mult prea tare, oamenii consumă băuturi alcoolice în exces și de aceea nu am fost captat de acest mod de viață. Încercam să-mi trăiesc studenția altfel. Am avut parte de patru colegi diferiți de cameră, deoarece într-un an nou de studii ai și colegi noi, și cu fiecare dintre ei am încercat să găsesc similitudini între noi. Cu unul dintre băieți am jucat foarte mult fotbal, cu alt coleg am privit foarte multe filme, practic nu era film care să apară la cinema și eu să nu știu despre el, într-un an nu prea m-am înțeles cu colegul de cameră. Însă per ansamblu, încercam să-mi găsesc timp liber pentru a comunica alături de oamenii deosebiți care mă înconjurau, pentru a le cunoaște cultura și de-a încerca să promovez în felul dat și cultura noastră. Pe lângă aceasta practicam foarte mult fotbal european.
#diez: Ce spuneau când aflau că ești din Republica Moldova?
E.G.: În primul rând, practic nimeni știa unde se află țara noastră. Cei care știau despre ea o asociau cu Rusia și își dădeau seama că este o fostă republică sovietică. Încercam să le explic că Moldova nu este Rusia și nici nu avem graniță cu aceasta și că de fapt, din punct de vedere cultural, suntem mai apropiați de români, evident de români știau cam toți. Le descriam cultura noastră, chiar am avut parte și de niște prezentări în cadrul universității, unde le-am arătat folclorul nostru și le-am dat să asculte și muzica noastră care le-a plăcut. Evident le vorbeam și despre vinurile noastre, care cred eu că este un fel de carte de vizita a noastră.
#diez: Cu ce te ocupai vara atunci când deja se termina anul de studii?
E.G.: Primii doi ani reveneam acasă și făceam o practică în cadrul Parlamentului Republicii Moldova, la Comisia de Economie, Buget și Finanțe. Era foarte mult de lucru și pentru mine ca începător era foarte vag, deoarece procesele legislative sunt niște procese foarte complexe. Însă în a treia vară am reușit să obțin o practică de trei luni în compania Caterpillar Financial, care se ocupă de producerea utilajului de construcție, care îl vedem peste tot, le veți recunoaște după culoare pentru că sunt galbene. Această companie este a 40-a cea mai mare companie din lume.
#diez: Cum ți-a reușit să obții un astfel de stagiu de practică?
E.G.: În primul rând, în SUA practica nu este obligatorie, o faci mult ca pentru o stagiere care contribuie mai mult la dezvoltarea ta personală și eventual poți fi chiar angajat. Procesul de recrutare în sine constă în următoarele: fiecare universitate are un departament de resurse umane, care trebuie să găsească oportunități în care studentul ar putea să se implice, aceștia invită companiile la universitate, ca aceștia să se uite în lista de studenți ai universității, pentru a identifica potențialii practicanți. După care se face o selectare și studenții cei mai buni sunt invitați la interviu, apoi se mai face o selectare și rămân studenții pe care îi alege compania, pentru a face practica acolo.
#diez: Ce lecții ai învățat din toată această experiență și ai vrea să le împărtășești cu alții?
E.G.: Un moment care l-am menționat este faptul că în tot ceea ce faci trebuie să depui efort, aceasta a fost un alt element care m-a făcut să mă întorc acasă. Nu cred că unui om care depune tot efortul i se pot închide toate ușile. Da, într-adevăr, într-o țara ca Republica Moldova e cam greu să răzbați la toate ușile, comparativ cu SUA, dar eu cred că dacă bați suficient la ușă, ea odată și odată se va deschide. Un sfat care l-aș da atât studenților actuali cât și acelor potențiali este să bată la fiecare ușă, fie aici sau în Statele Unite. Al doilea moment ar fi pozitivismul pe care l-am căpătat tot din Satele Unite. Oamenii trebuie să încerce să privească pozitiv asupra lucrurilor și să vadă partea plină a paharului. Nu contează cât de rea este situația sunt sigur că din ea poți să înveți un lucru nou pentru tine. Și un alt treilea sfat pe care l-aș recomanda cititorilor este faptul ca să încerce să tragă o lecție din fiecare etapă a vieții sale și să se îmbunătățească, atât pe plan profesional cât și personal.
#diez: Îmi dau seama că vezi destul de clar viitorul tău, care ar fi el?
E.G.: Îmi doresc foarte mult să fac un master fie în Satele Unite, fie în Marea Britanie. Însă unul din visele cele mari pe care le am este să ajung să lucrez la într-o organizație internațională precum Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional. Deoarece prin intermediul acestor organizații ai cea mai pare probabilitate să ai un impact asupra unei țări de tipul Republicii Moldova. Noi depindem foarte mult de aceste două organizații și atunci când faci parte din aceste organizații, instrumentele pe care le ai tu pentru a promova o reformă sau viziuni pot fi mult mai eficiente. De aceea, unul din lucrurile pe care vreau să ajung să le fac în viitor este să lucrez la o astfel de instituție, dar pentru a intra acolo este nevoie de cel puțin un masterat, iată de ce vreau să termin și masteratul. Cu siguranță pe lângă aceasta vreau să mă implic în viața politico-economică a țării noastre, fie la nivel de Guvern sau la nivel de consultanță: consilier de Guvern, consilier de Prim-Ministru. Mi-aș dori foarte mult ajung cândva într-o poziție de acest gen. Politician nu vreau să fiu, dar cu siguranță vreau să mă implic în procesul politic.
