Recenzia filmului Pompei: Dragoste și lavă

O conexiune epică de film între dezastru, dramă și viața antică. Lupte de gladiatori, erupții vulcanice, tsunami și dragostea unei fete din viță nobilă către un rob-gladiator.
Anul 79 d.Hr. reprezintă apusul unei civilizații aflate în plină ascensiune ce exista încă din secolul 8 î.Hr., devenită în 80 î.Hr. colonie romană sub numele de Colonia Pompei. Din păcate, forța zeilor nu poate fi oprită nici de însăși Roma, care încearcă să-și facă simțită groaznica-i prezență prin persoana lui Corvus un senator fără scrupule, pornit în căutarea celei pentru care făcuse o pasiune egală cu nebunia.

Milo, ultimul celtic din neamul său, își exprimă ura ce zace în el prin uciderea altor gladiatori și pare să nu aibă niciun sens în acțiunile sale până în momentul în care reîntâlnește persoanele ce i-au masacrat poporul, dar și pe frumoasa Cassia cu care pare să înceapă un joc periculos. În momentul în care sălbăticia romanilor ajunge la extrem, iar viața gladiatorilor nu mai are niciun preț, zeii sunt cei care intervin pentru a pune capăt nenorocirilor.

Din păcate, pronia își face simțită prezența printr-un Vezuviu trezit la viață de lipsa de moralitate a locuitorilor orașului Pompei. Ce urmează reprezintă o fugă disperată pentru salvare, rezultatul fiind o apocalipsă din care nici cei drepți nu au scăpare. Regizorul își face simțită prezența prin imaginile de o frumusețe izbitoare, precum și prin filmarea anumitor scene din unghiuri înalte, imaginile transmițând în aceste cazuri o stare de necunoscut și mister.

O altă marcă a stilului său este liniștea aparent salvatoare de dinaintea furtunii: atunci când punctul culminant pare să fi trecut și liniștea se instaurează peste tot, un nou val de răbufniri, mult mai puternice și mai precise au loc. Regizorul reușește să aducă istoria la un alt nivel, oferind publicului un spectacol vizual egal cu măreția de care se bucură acest oraș atunci și acum, în zilele noastre, când ruinele vechiului oraș au fost descoperite și transformate într-un loc turistic. Pelicula reușește să creeze personaje puternice, eroi de neînfrânt, dar care nu devin fantastici cum se întâmplă de cele mai multe ori în genul acesta de filme, și care își găsesc moartea împreună cu protagoniștii negativi și lipsiți de moralitate.

Într-o lume a haosului, cei buni și cei răi, eroii și simplii locuitori ai Pompeiului, romanii și gladiatorii, au parte de aceeași suferință căci o renaștere și reconstruire a lumii cere sacrificiul suprem. Acesta este de fapt elementul care salvează filmul în final, eliminând riscul ca previzibilul să smulgă din laurii câștigați pentru recreerea unei lumi ce s-a aflat sub cenușă și întuneric mai bine de un mileniu. Iar sărutul rămâne dovada destinelor tragice a celor ce nu au reușit să-și împlinească iubirea în lumea aceasta.

Sursa: Filme-carți.ro