Recenzia filmului Ronin: 47 pentru răzbunare

47-ronin-posters-featured
Foto:PC: amazonaws.com/

Am avut ocazia să privesc acest film recent, aș putea aduce 47 de motive de ce el trebuie privit, deși majoritatea ar fi mai mult negative, nu înseamnă că filmul este chiar așa de rău.

După ce un războinic le ucide maestrul şi îi declară proscrişi, 47 de samurai rămaşi fără stăpân jură să se răzbune şi să-şi recâştige onoarea. Goniţi din casele lor şi împrăştiaţi prin tot ţinutul, aceşti ronini se văd nevoiţi să apeleze la ajutorul lui Kai (Reeves), un samurai de rang inferior, pe care odinioară îl repudiaseră, pentru a-şi croi drum printr-o lume de bestii mistice, vrăjitorii şi teroare fantasmagorică.

Așa o descriere ne propune Patria, descrierea mea ar fi un pic diferită:

Lord Kira (Tadanobu Asano) este ”the bad guy”, care are în slujbă o frumosă vrăjitoare (Rina Kikuchi) și planifică să îl omoare pe maestrul samurailor, lordul Asano, pentru a acapara ținutul Ako. Keanu Reeves, cu numele de Kai, este un renegat cu aspirări spre a fi semi japonez, care se luptă bine, arată bine și mai știe să facă trucuri magice, care nu le folosește(!). Cu acest original început ne avântăm în lumea miturilor japoneze și libertatea cu care Hollywood le interpretează nu încetează să mă uimească. Au cei de la Hollywood ceva cu miturile, și îmi pare evident că nu ceva bun (Clash of Titans spre exemplu).

Asano este înșelat, și face sepukku, samuraii fug pe un an, și Kai este vândut în robie. Însă cineva va răzbuna toate cele bla bla bla. Am mai menționat că originalitatea filmului este foarte mare, de aceea nu voi deschide parantezele celor întâmplate, și totuși de ce merită privit?

În primul rând este Rina Kikuchi, care joacă destul de bine, arată destul de bine și este și vrăjitoare care se va transforma în dragon.

Sigur că, Keanu Reeves, un samurai semi englez, cu mimici atât de diverse încât îți pare că el tot filmul mânca o lămâie, bucură spectatorii cu întoarcerea sa.

Efecte speciale, chiar sunt reușite, și ar trebui privite la cinema, peisaje și panorame care te fac să muțești și tehnologia 3D nu te va lăsa dezamăgit.

Samurai, săbii de samurai, sepukku, și toate cele mici bucurii a unui spectator simplu, plus monștri din mitologia japoneză.

Concluzionând, aș spune că filmul merită privit, însă privit doar pentru o singură dată, privit cu scopul de a ști ce filme nu mai trebuie privite și pentru a vedea cum Hollywood-ul încă odată transformă un fapt istoric frumos și demn în adunătură de monștri, vrăjitori, soldați, Ka-Booomuri și un semi-european care salvează situația, de aceea că japonezii nu pot, Reeves poate. Priviți acest film, și dacă nu sunteți de acord cu părerea mea, vă rog scrieți-mi pe email, și vom discuta mai aprofundat.

P.S: Omul cela tatuat de pe poster apare doar pentru 40 de secunde în film, deci nu vă faceți așteptări mare despre rolul acestuia 🙂

Taguri: #Recenzii
Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *