Carrie este primul roman publicat de Stephen King, după mai multe încercări în care a scris mai multe romane, dar care au fost inițial respinse de edituri.
Personajul principal, Carrietta White (Carrie), este o adolescentă timidă şi retrasă de care toţi colegii ei îşi bat joc încă din clasele primare, iar când merge acasă, în loc să găsească alinare în braţele părinţilor, ea este întâmpinată doar de mama sa obsedată de religie care a încercat să o omoare când avea trei ani şi care crede până în prezent că e un demon.
După tentativa mamei sale de a o ucide, Carrie descoperă că are puteri telekinezice, dar nu le folosește, străduindu-se să fie o fată obișnuită. Însă într-un final, farsa de la bal unde tot liceul râde de ea umple paharul, iar Carrie mai suportă umilinţele şi pentru întreg oraşul începe adevăratul iad.
Trebuie să spun că romanul mi-a trezit o revoltă în suflet faţă de cei ce-şi bat joc de oamenii slabi sau de cei diferiţi. De asemenea, trebuie să spun că nu o condamn pe Carrie pentru că s-a răzbunat atât de crud pe tot oraşul, de fapt chiar am îndrăgit-o. Mi-a plăcut şi mi s-a făcut milă de ea încă de la începutul romanului. O fată timidă, dar puternică care rabdă toate umilinţele şi încearcă să aibă şi ea parte de un pic de fericire, însă nu a fost să fie, din pacate.
Revenind la analiza romanului pot spune că structura romanului mi-a plăcut. Micile aşa-zise articole din diverse surse plasate pe parcursul romanului care analizează întâmplările ce s-au petrecut sau care urmează să se petreacă spun uneori prea multe, însă asta cred ca te intrigă şi mai mult. Ele sugerează ce o să se întâmple, însă nu când şi cum anume se vor întâmpla, ceea ce te ţine în suspans tot timpul.
Facând referinţă la latura horror a romanului, atunci pot spune că nu m-a înspăimântat. Desigur că pentru unii poate părea un roman horror, dar mie mi s-a părut mai degrabă un roman psihologic, cum a spus şi autorul într-un interviu.
În fine, vreau să spun că părerile referitoare la roman sunt împărţite. Pe când unii susţin că acest prim roman al autorului nu e prea reuşit, alţii îl laudă şi spun că trebuie neapărat citit. Mie personal mi-a plăcut romanul şi l-aş recomanda mai ales liceenilor, însă faptul că ediţia ieftină a romanului s-a vândut în peste 1 milion de exemplare în primul an de la apariţia în librării, denotă, în opinia mea, că romanul a fost devorat nu doar de adolescenţi.
P.S. Sunt sigur că acum mulţi sunt nerăbdători să vadă ecranizarea cărţii sau deja au mers să-l vadă la cinema, dar îţi sugerez să citeşti mai întâi cartea, pentru că e mică şi se citeşte liber într-o zi.
Recenzie de Vadim Ungureanu pe book.info.md
