Viața de la sate și viața de la orașe sunt descrise ca două realități paralele în cel de-al Treilea Raport Național privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova.
Potrivit raportului, locuitorii din satele Moldovei sunt mult mai expuși sărăciei decât locuitorii de la orașe: „în mediul urban venitul depășește cu 15% nivelul minim de subzistență calculat, iar în sate venitul mediu este cu circa 13% sub nivelul mediu de subzistență”, constată cel de-al Treilea Raport Național privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.
Accesul la servicii de sănătate este mult mai limitat în mediul rural decât în spațiul urban. Drept consecință, rata mortalității copiilor cu vârstă sub cinci ani este în mediul rural de 30 la 1000 de născuți vii față de 20 per 1000 în mediul urban. Potrivit raportului, „ponderea persoanelor care au beneficiat de servicii medicale în ultimele 4 săptămâni este 16,8% în mediul rural și de 22,9% – în mediul urban”.
Locuitorii din mediul rural reprezintă cel de-al doilea ca mărime grup vulnerabil în fața tuberculozei, cu o pondere de 44,1% din rata de incidență TB în anul 2010, fiind depășit de persoanele neangajate (76,7%) și urmat de migranți – 17%. Această situație gravă este determinată de „lipsa condițiilor sanitare de bază și nerespectarea standardelor minime de calitate a alimentației”, scrie raportul, precum și de accesul limitat la servicii medicale pentru populația rurală.
Accesul la educație este mai restrâns în sate decât în orașe: grădinițele și școlile sunt frecventate mai puțin de copiii din sate decât cei din orașe. În 2012, „în mediul urban rata brută de cuprindere preşcolară a copiilor în vârstă de 3-6 ani este a fost 100,5%”, iar cea din mediul rural – de doar 71,4%, relevă raportul. Un dezechilibru – chiar dacă nu atât de semnificativ – se observă și în ceea ce privește educația obligatorie: rata brută de cuprindere în învățământul obligatoriu a copiilor de 7-15 ani a fost de 99,7% în orașe și de 98,8 la sate. În acest context, raportul vorbește despre un „cerc vicios: accesul mai limitat la educaţie în mediul rural predispune populaţia la sărăcie care, la rândul său creează bariere pentru accesul la educaţie (de exemplu, pentru a supravieţui şi a întreţine familia, copiii lucrează în câmp în loc să meargă la şcoală)”.
„În 2012, circa 68,9% din populaţia urbană şi 22,7% din cea rurală a beneficiat de servicii de alimentare cu apă”, iar „acces la sistemul public de canalizare a avut 50,1% din populația urbană şi 1,0% din localităţile rurale”.
Situația alarmantă din mediul rural este agravată și de fenomenul emigrării, mai extins la sate decât la orașe: „în anul 2012, circa 7% din populația stabilă cu vârsta de 15 ani și mai mult din mediul urban era plecată la muncă peste hotare; pentru mediul rural, indicatorul era exact dublu, 14%”, precizează raportul.
