Astăzi, 24 iunie, în cadrul Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a fost organizată o expoziţie de ii și costume confecţionate de meşterii populari de la Edineț, Soroca, Ungheni și Chișinău.
Aceștia au oferit consultaţii în domeniul confecţionării costumului popular şi ateliere pline de măiestrie tuturor doritorilor. Totodată, au fost prezentate și colecţiile de ii și costume din patrimoniul Muzeului.
Piesa principală a oricărui costum popular românesc este cămașa. Termenul de ie este atribuit doar cămășii femeiești. O ie diferă de la regiune la alta. Acestea pot fi din in, cânepă, din mătase sau din bumbac, împodopite cu broderii în cruciuliță la mâneci, mărgeluțe, încrețite în zona gîtului sau la încheieturile mâinilor, cu un șnur la gât, cu mâneci lungi sau scurte. De cele mai multe ori, partea din față a iei este cel mai bogat brodată.
“Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală deține în patrimoniul său 3 000 de elemente ale portului popular, dintre care ii femeiești sunt 300. Cele mai vechi ii din patrimoniul Muzeului datează cu sfârșitul secolului 19, dar sunt și exemplare confecționate recent de meșterii populari”, a declarat pentru #diez Valentina Onofriescu – șefa secției expoziții și activități culturale al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.
“Specificul iei moldovenești este încrețitura de la gât, cu motivul ornamental mai bogat pe mânecă, față și spate, altiță bogată și rîurile amplasatete pe mânecă. Totuși există o diferență dintre iile de la nord și cele de la sud. Cele de la nord sunt mai bogate în broderii, pot fi cu mărgelușe și paiete. Cele de la sud sunt puțin mai simple, și motivul ornamental este mai mărunt, motivele cromatice sunt mai puține în comparație cu cele policrom de la nord”, a declarat sursa.
“Ne bucură faptul că în ultimii ani tinerii își procură ii și cămași de la meșterii populari, pe care le poartă în viața de zi cu zi. În ultima perioadă la multe nunți tinerii și nașii poartă costume populare, acest lucru ne bucură foarte mult. În viitor doritorii își vor putea arenda o ie sau un port popular, chiar de la Muzeu”, a menționat Valentina Onofriescu.
Totodată, dna Valentina ne-a declarat că are o ie de 10 ani, pe care a primit-o cadou și o poartă foarte des. Crede că o femeie arată desosebit într-o camășa frumos brodată.
După cum ne-au mărturist meșterii populari prezenți la eveniment, tehnica decorării unei ii este transmisă de la mamă la fiică și este păstrată prin generații. Meșterița Antonia Rusu, din Chișinău, se ocupă cu confecționarea iilor din pasiune de circa 30 de ani. În cadrul expoziției a prezentat o ie românească ce are aproximativ o sută de ani, pe care a achiziționat-o din Romania. Este brodată cu negru și mov cu fir metalic și paiete metalice mărunte aurite, care în ziua de azi nu se mai găsesc în vânzare. A cumpărat-o pentru că reprezintă o piesă de anticariat și demonstrează simbolismul unic al neamului românesc. Totodată a achiziționat-o pentru a populariza portul popular. Nu s-a gândit să o vândă, pentru că are o valoare spirituală de neprețuit, iar munca depusă la crearea unui astfel de exemplar este enormă.
O altă ie originală prezentată de doamna Antonina a fost o ie de nuntă. I-a luat cîțiva ani pentru a o duce la bun sfârșit pentru că s-a cerut un volum foarte mare de lucru.
Potrivit doamnei meșter, în fiecare ie, creatorii își expun gîndurile proprii, iar executarea unei ii durează de la o lună-două la cîțiva cîțiva ani. Meșterii recunosc că materialele cu care lucrează se găsesc foarte greu, mai ales pânza topită, fină și calitativă.
Cornelia, o vizitoare a expoziției, a venit îmbrăcată într-o ie din colecția Valentinei Vidrașcu. “ Această ie o îmbrac deja a treia oară în acest an. Mi-am procurat-o pentru ocazii speciale, iar cînd o port mă simt foarte mândră că sunt moldoveancă. Ea atrage atenția și primesc multe complimente atunci cînd o îmbrac. Cred că în garderoba oricărei gospodine trebuie să fie o ie, ca să nu ne uităm tradițiile.”
Menționăm că pentru prima dată a fost inaugarată o expoziție de ii din colecția Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.
